GRUPUL ŞCOLAR „CONSTANTIN BRĂTESCU” ISACCEA
(1961-2007)
În perioada 1950-1968, Tulcea a avut statutul de raion, aparţinând de regiunea Galaţi, până în 1956, apoi de regiunea Constanţa şi Dobrogea, până în 1968, când a redevenit judeţ. Din fostul raion Tulcea făceau parte şi oraşele Isaccea şi Sulina, în care funcţionau în acea perioadă doar şcoli cu clasele I-VIII. Generalizarea învăţământului elementar cu durata de şapte ani şi, apoi, de 8 ani, dorinţa multor părinţi ca să-şi dea copiii la şcoli post elementare, a condus în raion la înfiinţarea unor şcoli profesionale pentru pregătirea absolvenţilor de 7 ani în meserii necesare agriculturii cooperativizate şi de stat, dar şi a unor licee. În anul 1960, Secţia de Învăţământ şi Cultură a Raionului Tulcea a prevăzut în planul de şcolarizare al Şcolii Elementare de 7 ani Isaccea, o clasă a VIII-a, cu 36 de elevi. Liceul a fost înfiinţat în anul 1961, rămânând acelaşi director care condusese şcoala elementară, învăţătoarea Eftimiţa Mihovici. În anii următori, la liceu au continuat să fie planificate câte două clase de început, cu profil real-uman. Pentru asigurarea spaţiului de şcolarizare s-a mai construit, în curtea vechii şcoli, încă o clădire cu 4 săli de clasă şi un laborator, apoi o clădire cu 16 săli de clasă, 2 laboratoare, 2 ateliere (pe str. 1 Decembrie nr. 89), pentru şcoală, şi alta cu 12 săli de clasă şi 5 laboratoare şi cabinete, sala de gimnastică şi, în final, internatul cu 208 locuri de pe str. Crişan nr. 1, pentru liceu. Au fost asigurate condiţiile necesare şi pentru învăţământul elementar de 7 ani, general de 8 şi 10 ani. Primele două clădiri legate de istoria învăţământului din Isaccea au fost destinate ulterior unei şcoli speciale pentru copii cu dizabilităţi. De-a lungul celor 47 de ani de existenţă, liceul din Isaccea (ca de altfel toate liceele din judeţ şi din ţară) a fost transformat în mod repetat. Din 1977-1978 a devenit liceu industrial aparţinând de Consiliul Popular al Judeţului Tulcea. După 1989, a redevenit liceu teoretic. În prezent, funcţionează ca grup şcolar cu învăţământ primar, gimnazial, liceal, liceal cu frecvenţă redusă şi şcoală de arte şi meserii. Dintre slujitorii acestui liceu, care au contribuit în mod deosebit la pregătirea temeinică a celor 43 de promoţii – până în anul 2007, amintim profesorii de limba şi literatura română Hâncu Niculae, Avrigeanu Lelia, Omer Memnune, Dopcea Marian (scriitor şi poet); profesorii de matematică Rotaru Dumitru, Nicolae Georgeta, Găteje Gh.; profesori de fizică Arsenie Alexandra şi Arsenie Eugen; profesorii de limbi moderne Caloianu Dumitru şi Mironov Nina; profesorii de istorie Colcer Iosif şi Rădulescu Nicolae; profesorul de muzică Mironov Mihai şi pictorul profesor Ciobanu I. Ştacheta învăţământului din Isaccea a fost ridicată şi de directorii Mironov Nina, Arsenie Alexandra, Colcer Iosif, Rădulescu Nicolae. Mulţi dintre absolvenţii liceului din Isaccea au devenit profesori, ingineri, medici, jurişti şi prosperi oameni de afaceri, cei mai mulţi însă încadrându-se în producţie, în meseriile pentru care s-au pregătit în liceul industrial şi ŞAM. La loc de cinste, în cadrul liceului, se păstrează tabloul învăţătorului Ioan Gh. Roman, fost mulţi ani şi director al şcolii din Isaccea. Ioan Gh. Roman s-a născut la 1844, în satul Săcădatele din judeţul Sibiu, într-o familie de ţărani, a urmat „Şcoala poporală” din localitate, apoi Seminarul Pedagogic-Teologic din Sibiu, pe care l-a absolvit în anul 1867 ca şef de promoţie şi a fost numit învăţător la Şcoala Confesională din Scheii Braşovului. În anul 1870 s-a transferat la Şcoala din Răşinari, unde va funcţiona până în 1877. În iulie 1877 trece munţii şi participă ca voluntar la Războiul de Independenţă, remarcându-se ca sublocotenent în bătăliile pentru cucerirea Plevnei şi a Vidinului. La terminarea războiului se stabileşte în judeţul Tulcea, vremelnic la Sulina, unde avea un cumnat oier, şi din 1879 în Isaccea, ca învăţător la şcoala românească înfiinţată de N. Bălăşescu-Nifon La Isaccea, Ioan Gh. Roman înfiinţează şi o şcoală de fete. Din 1882, ca director, construieşte primele localuri de şcoală, care vor dăinui până în 1960. Din puţinele documente existente reiese că în 1912 era încă director al şcolii din Isaccea. În istoria învăţământului isăccean, Ioan Gheorghe Roman a rămas ca erou al neamului în Războiul de Independenţă, dar şi ca învăţătorul şi omul care a creat şi dezvoltat şcoala românească din Isaccea.